Finally…

Hello…am postat epilogul, in sfarsit si m-am apucat de un nou fic…

Captolul 1 il gasiti aici. Sa imi spuneti cu vi se pare. Merita sau nu sa continui?

Si capitolul 12…

AICI

Si capitolul 11….

Aici

Capitolul 10

AICI

La multi ani!!!

Si dupa cum am promis, am pus capitolul 9 aici.

Numai bine in noul an…:)

Capitolul 8…`

AICI

Va rog sa imi spuneti daca sa mai continui…adica simt ca il scriu numai pentru mine…

Daca raspunsul vostru va fi afirmativ, voi incerca sa postez urmatorul capitol astazi…

Eu am terminat deja capitolul 9, si sincer imi place ce mi-a iesit, dar asta depinde numai de voi…

>:D<

In sfarsit capitolul 7….

AICI

Capitolul 6

Epov

De indata ce mi-a sunat telefonul m-am trezit nerabdator sa plec la scoala. Acum Bella insemna totul pentru mine. Stiu ca pare cam ciudat, dar dragostea nu tine cont de timp. M-am indragostit de ea instantaneu. Fiecare zambet al ei imi mangaie inima, fiecare privire a ei este ca un drog pentru mine, ea este ca un drog. De fiecare data cand sunt cu ea pierd notiunea timpului, ma pierd in ochii ei ciocolatii. Mi-a luat telefonul si l-am sunat pe Jacob. Speram sa nu fie prea tarziu pentru a lua autobuzul, pentru ca in dimineata asta aveam de gand sa o astept pe Bella.

– Alo! Jacob, in dimineata asta iei autobuzul bro…

-Poftim ai inebunit?…nu am mai fost cu autobuzul de cand…

-…mi-am luat eu permisul…am inceput sa rad. Jacob este cu un an jumatate mai mic decat mine, chair daca suntem in aceasi clasa.Mama lui l-a inscris mai repede la scoala. Mai are cam jumatate de an pana sa isi ia permisul. Este un chin pentru el.

-Edward…nu ma poti lasa asa…ce-o sa zica ceilalti?

-Am ceva foarte important de facut. Ne intalnim la scoala. Pa.

Am inchis telefonul inainte sa mai zica ceva, fiindca m-ar fi batut la cap pana as fi mers dupa el. Il cunoasteam, asta era avantajul meu. Dar Bella era acum cea mai importanta. Mi-am luat masina si m-am indreptat spre Bella. Am stat cateva minute in fata casei ei. A iesit, a inchis usa dupa ea, iar apoi a vrut sa mearga in statia de autobuz, dar cand mi-a vazut masina, fata ei s-a luminat instantaneu si cel mai dragut zambet i-a aparut pe buze. Astazi era imbracata diferit. Niciodata nu a mai mers la scoala fara gluga pe cap. Astazi avea o pereche de blugi stramti, o pereche de tenesi mov si o bluza subtire mov, nu prea indrazneata, dar destul cat sa ii accentueze formele, iar parul ii era desprins. Am iesit din masina si am mers sa ii deschid usa. M-a sarutat repede si a intrat in masina.

-Hoata mica- i-am spus in timp ce ma urcam la volan. Ea doar mi-a zambit si m-a mai sarutat o data. Simteam ca plutesc. I-am inhalat parfumul dulce. Nu cred ca era un alt loc in lume unde sa ma simt atat de bine. Totul era perfect langa ea.

-Edward!…

-Da?

-Scuze, dar ai vazut cat e ceasul?…-mi-a zambit stangaci…-vom intarzia la scoala. Ups…v-am mai spus cred ca de o suta de ori, dar teoria se valideaza de fiecare data cand sunt cu ea. Pierd notiunea timpului. Noroc ca prima ora era biologie, unde profesorul era foarte indulgent cu chestiile astea. Ne-am asezat in banca. Stateam in aceasi banca la biologie. Hey, a-ti observat cat de placute pot fi orele de bio?…ciudat. Eu nu am observat lucrul asta pana acum cateva zile. Pe tot parcursul orei Bella l-a privit interesata pe profesor, trimitandu-mi din cand in cand cate un zambet, iar eu am privi-o interesat pe ea. In timp ce ne indreptam spre ora de fizica, toti ne priveau ciudat. Probabil era din cauza faptului ca ne tineam ne mana.

– Si tu te simti asa ciudat? m-a intrebat ingerul meu…

– Nu. De ce?…ai patit ceva?…ti-e rau?…

-Nu…nu. Stai linistit, doar ca toata lumea ne priveste si ma simt destul de incomod. Nu cred ca voi rezista in pauza mare cu atatea persoane privindu-ma.

-Daca vrei putem sa nu mergem la cantina. Mergem in curtea din spate, la banci.

-Ar fi minunat. Dar, ma astepti tu acolo te rog, fiindca am ceva de discutat cu Angela si vin si eu dupa aceea.

-Cum vrei tu, frumoasa mea. Dupa ora de fizica, m-am indreptat spre banci, asteptand-o pe Bella. In schimb a venit Jacob.

-Ce faci tu aici? l-am intrebat

-Te-am vazut si am venit sa te felicit. Bravo bro. Ai castigat pariul. Te-ai miscat foarte repede.Ai prostit-o usor pe Isabella, ai facut-o sa iti cada la picoare ca si celelalte fete. Trebuie sa recunosc esti bun…bravo inca o data.

-Jacob, ce tot vorbesti?…nu am prostit pe nimeni. Eu chiar o plac pe Bella. O iubesc.

-Edward?…asta nu e Edward pe care il stiu eu. Tu…iubesti o fata?…Tu care doar te distrai cu ele?…Si alta fata nu ai gasit?…adica stiu ca era un pariu dar niciodata nu am crezut ca se va ajunge aici

. -Dar ce are Bella, Jacob? Ce este cu ea?…

-Nu stiu. E doar o tocilara. -Cum putea spune asta?-

-Sa iti spun eu ce e cu ea. Ea este cea mai draguta, frumoasa si inteligenta fata pe care am cunoscut-o si daca nu iti place ca ies cu ea, cred ca ar fi mai bine sa nu mai fim prieteni. Mai bine asa?

-Nu bineinteles. Daca o placi…ceea ce e cam greu de crezut…in fine, daca o placi e in regula, atata timp cat ma mai duci cu masina la scoala.

A facut o fata de catelus. Am inceput amandoi sa radem. Dupa ce a plecat Jacob, am mai stat sa o astept pe Bella, dar s-a sunat si am mers la ora. Probabil a avut mai multa treaba, si nu a mai apucat sa vina. Cand am intrat in clasa, m-am uitat spre banca ei, dar nu era. Oare ce s-a intamplat? Am incercat sa o sun, dar telefonul ii era inchis. Am inceput sa ma ingrijorez. Daca nu s-a simtit bine si a plecat acasa? dar cred ca m-ar fi anuntat. Daca s-a intamplat ceva mai rau?…pe tot parcursul orei m-am tot gandit ce s-ar fi putut intampla. Nu am mai stat la ultima ora. Am plecat acasa la ea, dar usa era inchisa si nimeni nu a raspuns. Am tot incercat sa o sun. Nu mai stiu nimic de ea de vreo doua ore. Sigur s-a intamplat ceva. Daca nu ar fi avut chef de ore, sau daca s-ar fi simtit rau, m-ar fi anuntat. Am mai dat tarcoale de cateva ori casei ei, iar dupa m-am hotarat sa merg in poienita. Probabil a vrut sa fie singura. Oare ce a discutat cu Angela?…

Bpov

Dupa ce am discutat cu Angela despre un proiect pe care il aveam de facut, m-am dus in curtea din spate, unde ma astepta Edward. Vorbea cu Jacob, cel mai bun prieten al lui. Nu am vrut sa ii intrerup, dar am auzit o fraza din ceea ce discutau:

-Bravo bro. Ai castigat pariul. Te-ai miscat foarte repede. Ai prostit-o usor pe Isabella, ai facut-o sa iti cada la picoare ca si celelalte fete. Trebuie sa recunosc esti bun…bravo inca o data.

Poftim? Ce pariu? Despre ce vorbesc? Totul a fost doar un pariu. Stiam ca trebuia sa nu am incredere. Ceva nu s-a potrivit de la inceput. Am fost doar un pariu. Nu am mai rezistat. Am inceput sa plang. Simteam cum lacrimile vroiau sa imi arda fata, de parca erau acid. Acele cuvinte imi rasunau in cap dinou si dinou. Cum a putut sa faca Edward asta? Eu nu l-am mintit, i-am spus adevarul, i-am spus ca il iubesc, am fost sincera cu el. Nu putea pur si simplu sa imi spuna? A trebuit sa imi franga inima in mii de bucatele doar pentru un pariu? Nu pot sa cred ca am avut incredere in el, nu pot sa cred. Asta nu se poate sa mi se intample mie, este doar un vis. Cum se poate ca persoana in care ai cea mai mare incredere pe lumea asta, persoana pe care o iubesti cel mai mult, persoana pentru care ti-ai da si viata sa te dezamageasca cel mai rau?…Simteam ca nu mai pot, lacrimile parca isi bateau joc de mine, nu vroiau sa inceteze. Nu m-am mai dus la urmatoarele doua ore, m-am dus direct in poienita mea. Alergam ca o bezmetica printre copaci, din cauza lacrimilor nu mai vedeam nimic, si m-am impiedicat de o creanga rupta, am cazut si m-am zgariat destul de rau la picior, sangele a inceput sa curga, dar nu conta, nimic nu mai conta, ceea ce conta era ca Edward mi-a frant inima si mi-a distrus sufletul. Am continuat sa merg, si am ajuns in poenita. M-am asezat pe iarba, cu capul pe genunchi si am inceput sa plang din ce in ce mai tare. Simteam cum pamantul se surpa si ma atrage, intr-o groapa neagra, fara nici o iesire. Am stat asa plangand mult timp. Aproape ca nu mai aveam lacrimi.

-Bella, in sfarsit te-am gasit. A spus Edward usurat, dar nu m-am intors. Cand i-am auzit vocea lacrimile au inceput dinou sa curga, din ce in ce mai multe . Edward a venit spre mine.

-Bella ce s-a intamplat? Bella de ce plangi?…Am inceput sa plang mai tare.

-Bella ce s-a intamplat? Iubito?..

– Cum putea sa spuna asta? Stia si el ca este doar o farsa, putea macar sa nu mai minta. Simteam cum lacrimile curg asemenea unor rauri, si plangeam din ce in ce mai tare.

-Bella de ce plangi?…Iubito vorbeste cu mine, te rog…Spune-mi ce se intampla, vreau sa te ajut, dar nu stiu cum daca nu vorbesti. Te rog nu mai plange.- A incercat sa ma atinga, dar m-am dat la o parte.

-Bella!

M-am ridicat si desi imi era greu m-a uitat la el.

-Destul Edward, destul. Plangeam. Hai sa nu ne mai prefacem. Ok? Cum ai putut sa faci asta? Cum?

-Sa fac ce?

-Sti care e cel mai trist lucru in lume? Este acela,ca uneori inima ti-o ia tocmai acela ce nu are nevoie de ea. Si ajungi cu inima sfasiata in mii de bucati si calcata in picioare. Cred ca te-ai distrat pe seama mea. Am fost o proasta. Pentru tine am trait, si mi-as fi dat si viata pentru tine. Eu ti-am oferit iubirea mea si tu ce ai facut? Ce ai facut Edward?-Am inceput sa vorbesc mai tare decat ar fi trebuit- Nu am insemnat nimic pentru tine.

– Despre ce vorbesti? Tu insemni totul pentru mine.- Cum putea sa minta atat?

-Gata cu minciunile Edward! Am auzit ceea ce a spus Jacob. Stiu totul, despre pariu, despre faptul ca m-ai folosit, despre faptul ca te-ai jucat cu mine.

-O, Bella, pariul a fost nimic, eu chiar te iubesc. Te iubesc cel mai mult pe lumea asta.-Nu mai suportam minciuna asta. Am inceput sa fug spre casa, lasandu-l in urma. Lacrimi idioate. Nu mai incetau o data.

-Bella!…Bella!…Bella!…-se auzea din ce in ce mai slab vocea lui, pana cand a disparut complet. Am intrat in casa, m-am dus in camera mea si m-am pus pe pat, plangand…

______________________________________

Si in sfarsit capitolul 6…scuzati ca a durat asa de mult, dar am fost foarte ocupata…

Capitolul 5

Epov

Dupa ora de istorie am fost foarte trist, fiindca trebuia sa merg acasa. Imi placea sa imi petrec timpul cu Isabella. Cred ca as putea sa o privesc si sa o aud vorbind o eternitate. De fiecare data cand ma gandesc la ea- de fapt tot timpul ma gandesc la ea, tot timpul este in inima si mintea mea- imima imi tresare, totul in fata mea capata o noua culoare. Plictisit de monotonia din casa , am hotarat sa ies la o plimbare.Cerul era inorat. Am mers de-a lungul raului ce trecea pe langa casa mea, visand cu ochii deschisi, visand-o pe ea, si deodata am simtit cum razele calde ale soarelui imi incalzeau fata. Eram intr-o poienita luminata de razele soarelui, plina cu flori. M-am asezat pe iarba, mi-am pus mainile sub cap si am inceput sa ma gandesc. Mii de ganduri imi treceau prin minte. Pariul stupid facut cu Jacob, Isabella, singurul lucru bun al pariului-faptul ca am inceput sa vorbesc cu Isabella, fata ei, zambetul ei, felul in care ea se misca, felul in care ea vorbeste, vocea ei. Gandurile mi-au fost intrerupte de un fosnet. M-am speriat la inceput. Totusi eram in padure, unde sunt animale salbatice. Dar cand mi-am intors privirea, la intrarea in poienita statea cea mai minunata fiinta, Isabella. Pe fata ei se observa nedumerirea, dar in coltul gurii se putea vedea un mic zambet. Inima mea incepea sa o ia la goana.
-Buna! Mi-a spus incet, de parca ii era teama.
-Buna Isabella!…m-am ridicat si am mers spre ea.
-Ce faci tu aici?…m-a intrebat putin supatara.
-Eram plictisit, si m-am hotarat sa fac o plimbare, si asa am ajuns in poienita asta. Dar tu ce faci aici?
-Asta este intr-un fel poienita mea. Locul in care ma simt cel mai  bine pe acest pamant. Imi place sa vin aici sa ma gandesc. Este micul meu loc secret. A spus, bosunflandu-se. Am inceput sa chicotesc.
-Poate sa fie micul nostru loc secret.-i-am spus- daca vrei si tu bineinteles, daca vrei sa il inparti cu mine.
Pe fata ei a aparut un mic zambet si a spus:
-Bine. Il impart cu tine, dar trebuie sa promiti ca nu mai zici la nimeni de el. Parca era o fetita mica ce ii dezvaluia celei mai bune prietene un secret.
Am incercat sa fiu serios, mi-am ridicat degetul aratator in sus, cum am vazut la cateva fete si i-am spus:
-Iti promit.
A inceput sa rada. A mers spre mijlocul poienitei si s-a asezat. Eu am urmat-o., si am facut intocmai.
– Vreau sa te intreb ceva. I-am spus.
-Intraba!
-Ai spus ca ai o lista cu lucruri pe care vrei sa le faci pana la 21 de ani. Ce contine lista aceea?
-Sunt lucruri personale.
-A, scuze. Daca nu vrei sa imi zici nu e nimic. Eram un pic dezamagit.
-Nu e ca nu vreau sa ti le zic, dar sunt lucruri personale, si nu stiu daca pot sa am incredere in tine, inca. Adica , vorbesti cu mine de doar doua zile.
-Te inteleg perfect, si sa sti ca poti sa ai incredere in mine. Te cred o peroana speciala. Nu credeam ca ii voi zice acest lucru la o fata din inima, dar trebuie sa iti zic.  Cand am vorbit prima oara,mi-ai incalzit inima.A doua oara mi-ai produs scantei,iar acum imi faci inima sa arda!
Fata ei a capatat rozul acela dragalas pe care il iubeam, si-a privit mana asezata pe iarba si a spus:
-Sentimentul este reciproc.- Ma place? Nu pot sa cred. Isabella ma place. La cat de tare imi batea inima acum, ar fi putut sa imi sparga pieptul.
Dupa ce a spus acele cuvinte, s-a ridicat si a vrut sa plece. Dar m-am ridicat si am prins-o de mana. M-am pus in fata ei, dar ea si-a dat capul intr-o parte. I-am luat fata in mana, si am facut-o sa se uite la mine. Fata ei ardea. I-am spus:
-Isabella, nu trebuie sa iti fie rusine pentru ceea ce simti. Eu simt ca…-mi-a fost greu la inceput sa  spun, acel cuvand, dar mi-am dat seama ca asta este ceea ce simt cu adevarat- ca…te iubesc.
Da asta este ceea ce simteam cu adevarat. O iubeam, o iubeam cu adevarat.
-Vino! I-am spus. M-am asezat pe iarba si i-am spus sa vina la mine in brate. I-am luat mana in mana mea si ea si-a incrucisat degetele cu ale mele. Am stat o vreme asa, inspirandu-i parfumul delicat, simtindu-i textura fina a pielii.
-De fapt m-am razgandit. Mi-a spus ea cu zambetul pe buze.
-In legatura cu ce?
-Locul meu preferat este aici de acum. -Ce vroia sa zica? Eram in acelasi loc.
-Suntem tot in poienita, in locul tau preferat.
-Nu. Locul meu preferat este acum aici, in bratele tale.
Un impuls m-a facut sa o strang mai tare in brate si sa o sarut pe fata.
-Te iubesc. Mi-a spus. Simteam ca visez.
-Si eu Isabella, si eu de o mie de ori, te iubesc.
-Te rog sa nu mai imi spui asa. Nu imi place.
-Asa cum?
-Isabella.
-Dar cum sa iti spun?
-Spune-mi Bella, doar Bella.
-Bine Bella.
-Uh.-  a vrut sa se ridice.
-Ce sa intamplat?
-Nimic, doar ca mi-e foarte cald.
S-a ridicat. Era imbracata cu o pereche de blugi stramti, si cu un hanorac imens, cu o gluga pe cap si o pereche de tenisi.
Si-a dat jos hanoracul, iar eu am ramas cu gura cascata. Era imbracata intr-un maiou turcuoaz foarte feminin care ii accentua formele, iar parul ei stralucitor, lung pana in talie, era ciocolatiu. Buclele frumoase ii incadrau fata perfecta. Era foarte frumoasa. Cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o. S-a asezat dinou in brate la mine. Buzele ei roz, s-au ridicat intr-un zambet, si nu am mai rezistat tentatiei. Am sarutat-o. L-a inceput corpul ei a devenit rigid, dar apoi s-a relaxat si corpul ei a inceput sa se miste la unison cu al meu. Buzele ei erau delicate si moi. S-a indepartat, si a lasat capul in pamant. Incepeam sa o cunosc deja, stiam ca ii era rusine de ceva.
-Ce sa intamplat ? am intrebat-o.
-Nimic, doar ca imi este frica.
-Frica de ce?..
-Nu am mai sarutat nici un baiat pana acum si imi este frica, ca nu sarut bine, iar tu ma vei respinge. Cum putea sa creada asa ceva?
I-am luat fata in maini si i-am spus:
-Nu fi prostuta, acesta a fost cel mai frumos sarut. Si cum crezi ca as-i putea sa te resping vreodata? I-am mai dat un sarut scurt iar apoi i-am zambit spunandu-i:
-Ai aparut in viata mea ca o puternica raza de soare ce mi-a adus in suflet iubirea nesfarsita, cu zambetul tau m-ai invatat sa cunosc blandetea pana acum necunoscuta, sarutul tau mi-a daruit dulceata nemaintalnita, ochii tai senini mi-au aratat ca dragostea exista, iar tandretea si frumusetea sufletului tau mi-au cucerit inima.
S-a inrosit, apoi mi-a zambit dulce si a spus:
-N-ai fi crezut ca o sa te iubesc, dar acum suntem impreuna si nimeni si nimic nu ne va desparti vreodata!Te iubesc!
-Si eu iubirea mea.
-Edward!
-Da…
-Ar trebui sa mergem. Se intuneca…
-Nu am observat…si chiar asa a fost. Cand sunt cu ea pierd notiunea timpului.
Am dus-o pana in apropierea casei ei. Iar apoi m-am indreptat si eu spre casa. Eram foarte fericit. Bella ma iubea. Viata mea nu putea fi mai perfecta.
M-am pus in pat  si am adormit cu ea in gand…Bella…Bella mea.

_______________________________________

Capitolul 5…va rog sa imi spuneti daca va place…

Kisses:*

Capitolul 4

Am asteptat-o pe Isabella langa laboratorul de matematica. Am lipsit de la aceasta ora. Imi placea matematica , dar profa era cea pe care nu o suport. Este pisaloaga, si enervanta….Isabella a iesit ultima din sala, ca de obicei.  Toti ceilalti erau plecati spre cantina. M-a privit, putin sceptica, a privit in spate, iar apoi m-a privit dinou surprinsa.Am incercat sa ii zambesc cat de frumos am putut.
-Buna Isabella.
-Buna Cullen…Parea plictisita, dar vocea ei era ca un clopotel, dulce si delicata, ca si trasaturile fetei ei de altfel. Nu am observat asta inainte.
Am incercat sa gasesc un subiect de discutie.
-Hei ma gandeam ca vrei sa ma ajuti la matematica…Pe fata ei a aparut un zambet, dar apoi a devenit dinou serioasa.
-La ce ai tu nevoie de ajutor la matematica, fiindca avem aproape aceleasi note si esti forte bun la asta…Pff Edward altceva nu puteai sa gasesti?Mi-am dat o palma mentala.
-Stiu…era doar un pretext sa stau mai mult cu tine. I-am spus incet incercand sa o impresionez, dar pe fata ei a aparut o expresie de confuzie.
-Poftim?…Spranceana ei s-a ridicat in sus in semn de intrebare. Arata asa sexy. Un impuls launtric m-a facut sa o sarut pe fata. Nu stiu de ce am facut asta. Mirosea a flori. Am vrut sa ii raspund la intrebare, dar nu am fost in stare, si am simtit cum fata imi arde. Vroiam sa ii ating fata fina si de un roz dragalas dar simteam ca nu pot rezista si m-am intors pur si simplu si am plecat.
Ce mi-a facut fata asta?…Nu cred ca am vorbit mai  mult de 10 cuvinte cu ea si atunci cand sunt in preajma ei simt cum arde ceva in interiorul pieptului meu.
Nu am fost in stare sa ma indrept spre ora urmatoare, spre geografie, asa ca am mers in masina si am ascultat un CD. Cand a anuntat clopotelul sfrasitul orelor, am condus cu toata viteza spre casa, am pus un cd si m-am pus pe pat.  Fata ei imi aparea in minte de fiecare data cand inchideam ochii. Ce s-a intamplat cu mine?. A trecut o zi de cand vorbesc cu ea si parca m-a vrajit. Ceva nu este in regula cu mine. Pana astazi nici macar nu o consideram o fata, nici macar nu am vorbit cu ea. Asteptam cu nerabdare ziua de maine sa ii vad fata, sa o aud vorbind.
M-am culcat cu imaginea ei in gand si la fel m-am trezit.
La ora de matematica am rugat-o pe Angela sa ma lase in locul ei langa Isabella. Aceasta a acceptat fiindca il idalotriza pe Erik, colegul meu de banca si era o buna ocazie sa se aproprie de el.
Isabella a parut foarte surprinsa, dar nu a contestat nimic, ba chiar mi-a zambit.
-Buna Isabella. Mi-a zambit discret.
-Buna Edward. Wow mi-a spus Edward, mi-a spus Edward . Ce vrea oare sa insemne asta? O voce din interiorul meu mi-a spus: Calmeaza-te Edward. Nu este sfrasit lumii. Ti-a zis doar numele.- Stiu, dar suna sa de bine spus de ea.
-Esti ocupata in pauza mare. Am intrebat-o plin de speranta.
-Nu. De ce? Este vreo problema?
-Nu, nu. Ma intrebam doar daca vrei sa mergem sa stam pe bancile din curtea din spate…sti tu ..sa mai vorbim.
-Ok. Mi-a transmis cel mai frumos zambet pe care l-am vazut verodata si s-a intors spre profesor, prefacandu-se atenta. Eram sigur ca inca mai zambea.
In pauza mare am asteptat pana si-a strans toate lucrurile si ne-am indreptat spre bancile din curtea din spate. Era un loc foarte frumos. O fantana arteziana inconjurata de banci, si multe flori si multi copaci. Era foarte romantic.
Ne-am asezat pe cea mai retrasa banca si am inceput sa discutam.
-Ok. Am trecut cu vederea toate celelalte lucruri, dar vreau sa stiu ce se intampla. Niciodata nu ai vorbit cu mine, niciodata nu ti-a pasat catusi de putin de mine, si acum brusc vrei sa vorbim, imi spui ca vrei sa iti petreci timpul cu mine, ma saruti pe fata. Este cumva o gluma?…Vrei sa razi de mine sau ce?…spune Cullen!…
M-a surprins intrebarea ei, dar era si adevar in ea. Totul a incepu cu un pariu, dar m-a fermecat din prima secunda in care am inceput sa discutam.
-Nu este nici o gluma. Doar cred ca esti speciala, desteapta si frumoasa si imi placi.
-Daca este asa cum zici tu, cum de ti-ai dat seama asa de tarziu?…
-Am fost un las, nu am fost in stare sa imi asum riscuri. Am spus acest lucru din inima. Chiar credeam ca am fost un las, un prost. Am judecat-o doar dupa aparente.
-Ok. Deci ce vroiai sa dicutam ?
-Nimic special, vroiam doar sa petrecem timpul impreuna si sa ne cunoastem mai bine.
-Bine, deci ce vrei sa sti despre mine?
-Tot…adica tot ceea ce vrei tu sa imi spui.
-Ne va lua foarte mult timp, fiindca desi nu pare asa viata mea e foarte frumoasa si dinamica. A zambit dezvelindu-si dintii perfeci.
-Bine. Avem destul timp la dispozitie. Ai de gand sa mergi la ora de isorie?
-Pai sti desi am note foarte mari…urasc istoria , niciodata nu mi-a placut si nu cred ca o sa pierd nimic important. A facut o fata de fetita nevinovata, fapt care ma facut sa chicotesc.
-Imi place sa citesc, iubesc filmele, in special dramele si filmele psihologice. Imi place sa desenez. Am un caiet plin de schite. A zambit iar apoi fata ei s-a facut rosie.
-Ce sa intamplat?
-Nimic doar ca…
-Doar ca…
-Ieri, dupa ce am ajuns acasa mi-am luat caietul cu schite si am inceput sa desenez. Nimic concret la inceput, dar apoi am observat ca te-am desenat pe tine. Am zambit instantaneu.Aveam un lucru in comun, si mie imi  place sa fac schite si sa desenez. Oare ma place si ea.?
-Ok. Sa revenim. Iubesc plimbarile prin ploaie vara, imi place sa cant la chitara atunci cand soarele apune, iubesc zapada desi nu imi place frigul.-Inca un lucru in comun, amandurora ne place sa cantam la chitara.- Craciunul este sarbatoarea mea preferata. Imi place scoala si nu o consider o pedeapsa sau o obligatie, fiindca am ajuns la concluzia ca nimeni nu ma poate obliga sa fac nimic din ceea ce eu nu vreau, iar tot ceea ce fac imi influentiaza viitorul. -S-a rosit putin, a privit in jos iar apoi a spus- Iubesc ochii albastrii. Am o lista cu lucruri pe care vreau sa le fac pana la 21 de ani. Imi place la nebunie sa dansez desi sunt o impiedicata. Iubesc pitzza.Imi place sa ii fac pe ceilalti sa zambeasca. Nu sunt deloc comunicativa, lucru mostnenit de la tatal meu, si il consider cel mai rau lucru ca mi se intampla. Si cred ca este deajuns pentru moment. Trebuie sa mergem la ora.
Imi placea asa de mult sa o aud vorbind, sa o vad zambind, sa o privesc cum se roseste.
-Dar parca ai spus ca nu mergi nici tu la ora de istorie. M-am plans eu.
-Asa e, dar trbuie neaparat sa mergem la ora de romana.
Am fost prins de vraja ei incat am pierdut notiunea timpului. M-am ridica si am vrut sa o iau de mana, dar si-a tras usor mana dintr-a mea, zambindu-mi discret, iar apoi s-a indreptat spre intrare.